Am avut întotdeauna o relație francă cu Dumnezeu de mic copil și ne-am încheiat socotelile încă de pe atunci.

Înainte de 1989, Televiziunea Română a difuzat serialul ”Arabela”, în care frumoasa prințesă cu același nume, fiică a regelui din tărâmul fermecat, este nevoită să evadeze în lumea noastră reală, pentru a scăpa de Rumburak, un vrăjitor malefic. Serialul a avut 13 episoade, fiecare de câte o jumătate de oră.

Dintre toate personajele de poveste și obiectele magice prezentate în serial pe mine m-a fascinat inelul fermecat al lui Rumburak care, dacă îl răsuceai pe deget, îți îndeplinea orice dorință. Mi-am dorit enorm un astfel de inel, ca să mă pot face invizibil după bunul plac.

Paradoxal, pentru un asemenea scop irațional am utilizat un demers rațional către o entitate ireală: Dumnezeu. M-am rugat în fiecare seară de El să-mi dea un inel fermecat, iar după o vreme, în urma muțeniei Sale, am tras concluzia că nu există.

Pe măsură ce au trecut anii credința mea s-a rafinat până în momentul actual, în care mă consider agnostic.