O ispravă de Crăciun

Că tot se apropie, am de povestit o întâmplare de Crăciun.

Când eram mic, la noi în bloc venea mereu în preajma Crăciunului un popă tare bătrân. Abia mai vedea și se mișca în reluare, apăsat de ani. Era însoțit de un tânăr, care-l ghida. Mergea din apartament în apartament, împrăștiind tămâie și lălăind niște urări nedeslușite. Auzeai totuși clar și răspicat de la el câte un ”Aleluia!„.

Împreună cu prietenii, mereu în gașcă, că doar așa eram curajoși, aveam o plăcere sadică să-l blocăm pe popă în lift. Urca întotdeauna la ultimul etaj și de acolo o lua în jos, pe la fiecare familie. Noi îl pândeam, îl așteptam să se urce în lift și înfigeam niște bețe de chibrit la ușa de la parter, unde descoperisem că se întrerup niște contacte și se oprește liftul între etaje. Și pe urmă să vezi ce blesteme la gura părintelui, uita cu totul de misiunea-i sacră!

Iar noi…

– “Ce-i pe drum atâta gură?
– “Nu-i nimic. Copii ştrengari.
– “Ei, auzi! Vedea-i-aş mari, Parcă trece-adunătură
De tătari!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s