Blog

Amintiri din liceu: la lopată și ciment

Ascultă și citește! Pe mulți îi apucă melancolia când ascultă celebrul cântec Ani de liceu, nu și pe mine. Liceul a fost o perioadă tare tulbure pentru mine. Nu planurile de viitor s-au prins de mine în liceu, ci alcoolul, țigările și timpul pierdut. În liceu am înaintat prin viață prin hățișuri și poteci neumblate, … Continue reading Amintiri din liceu: la lopată și ciment

Prima țigară și niște guguștiuci

Prima țigară am aprins-o pe la vârsta de 10 ani, într-o pădurice din Parcul Carol. Pe atunci, ţigările se puteau cumpăra doar de la tutungeriile numite ABC. Eram prea mic pentru a cumpăra țigări de capul meu, dar vânzătoarea mă cunoștea, pentru că mama mă trimisese deseori la ea să cumpăr țigări și se cunoșteau.

Amintiri despre educația sexuală din anii 90

Tot ce ținea de sex era tabu în familie. Orice tentativă de a pune o întrebare era înăbușită încă din fașă și nu cred că era vina părinților mei, pur și simplu așa erau acele vremuri. Să fi vorbit eu cu părinții despre sex, felații și masturbare? Ha, ha, ha! ”Masturbarea te tâmpește”, îmi spunea mama pe vremea când îmi apăruse mustața.

Hacker la telefonul cu disc

Mai țineți minte telefonul cu disc? Era unul dintre aparatele cele mai importante din viața noastră, pe timpul lui Ceaușescu, fiind singurul mijloc prin intermediul căruia puteai avea o convorbire telefonică. E adevărat, contextul în care îl foloseai era plin de restricții, însă n-aveai ce face, erai nevoit să le accepți.

Pionieri la Palatul Copiilor

Am cravata mea

Clasele I-VI le-am prins pe timpul lui Ceaușescu. Prin urmare, am prins organizația ”Pionierii României”.

N-am fost investit în mod oficial cu statutul de pionier, pentru că eram un copil problemă, dar cu toate astea purtam cravata roșie și am suferit tare când învățătoarea mi-a smuls-o, pentru că făcusem o prostie.

Citește întreaga poveste.

Cea mai gogonată minciună

Când suntem copii suntem dispuși să credem aproape orice, minciuna are granițe extrem de firave pentru noi în această etapă a vieții.

Nu avem nevoie de argumente, nu analizăm, pur și simplu credem. Și poate că este bine că uneori suferim de pe urma credulității noastre, dar măcar învățăm de mici diferența dintre fantezie și realitate :).

Cum am avariat Lada roșie a vecinului de la etajul 3

olecționez cutii de bere. Strângeam orice, ca un hârciog. Obișnuit probabil cu insipidele culori ale conservelor ceaușiste, acum îmi sclipeau ochii la orice. Dragostea pentru dozele de bere a venit probabil și de la Moștenirea familiei Guldenburg, unul dintre primele seriale difuzate în România după Revoluție.

Loading…

Something went wrong. Please refresh the page and/or try again.


Follow My Blog

Get new content delivered directly to your inbox.