În copilărie, cele mai bune, mai dulci și mai zemoase fructe erau cele furate. Colindam deseori curțile oamenilor care aveau pomi fructiferi și adrenalina era la nivel maxim când furam în gașcă.
Cele mai vânate fructe erau merele, caisele, piersicile, strugurii și, firește, cireșele.
Coloșii din parcul Carol
Îmi aduc aminte cu nostalgie de statuile din Parcul Carol, de Giganți. Îi vizitam des, pe ales pe cel făcut de Frederic Ștefan Storck, acolo era unul dintre locurile mele preferate de joacă.
Cea mai iubită jucărie din lume
vreo jucărie. Niciuna. Mama, care deținea controlul absolut al veniturilor familiei, era de părere că achiziționarea de jucării este echivalentă cu aruncatul banilor pe geam. Mâncarea, hainele sau încălțămintea pentru școală erau importante. Jucăriile erau un moft.
Cum am vrut să fur cel mai mare bec din lume
Nu știu de ce, în ultimul timp m-au năpădit tot felul de amintiri din copilărie, iar când le povestesc copiilor mei se uită la mine de parcă sunt de pe altă lume, cu neîncredere și, în același timp, cu interesul pe care-l manifești la muzeu, când vezi scene cu oameni preistorici construiți în mărime naturală, puși în momente specifice traiului lor.
Printre amintiri 