Prima țigară am aprins-o pe la vârsta de 10 ani, într-o pădurice din Parcul Carol. Pe atunci, ţigările se puteau cumpăra doar de la tutungeriile numite ABC. Eram prea mic pentru a cumpăra țigări de capul meu, dar vânzătoarea mă cunoștea, pentru că mama mă trimisese deseori la ea să cumpăr țigări și se cunoșteau.
Amintiri din copilarie
Hacker la telefonul cu disc
Mai țineți minte telefonul cu disc? Era unul dintre aparatele cele mai importante din viața noastră, pe timpul lui Ceaușescu, fiind singurul mijloc prin intermediul căruia puteai avea o convorbire telefonică. E adevărat, contextul în care îl foloseai era plin de restricții, însă n-aveai ce face, erai nevoit să le accepți.
Am cravata mea
Clasele I-VI le-am prins pe timpul lui Ceaușescu. Prin urmare, am prins organizația ”Pionierii României”.
N-am fost investit în mod oficial cu statutul de pionier, pentru că eram un copil problemă, dar cu toate astea purtam cravata roșie și am suferit tare când învățătoarea mi-a smuls-o, pentru că făcusem o prostie.
Citește întreaga poveste.
Cum am avariat Lada roșie a vecinului de la etajul 3
olecționez cutii de bere. Strângeam orice, ca un hârciog. Obișnuit probabil cu insipidele culori ale conservelor ceaușiste, acum îmi sclipeau ochii la orice. Dragostea pentru dozele de bere a venit probabil și de la Moștenirea familiei Guldenburg, unul dintre primele seriale difuzate în România după Revoluție.
Coloșii din parcul Carol
Îmi aduc aminte cu nostalgie de statuile din Parcul Carol, de Giganți. Îi vizitam des, pe ales pe cel făcut de Frederic Ștefan Storck, acolo era unul dintre locurile mele preferate de joacă.
Cea mai iubită jucărie din lume
vreo jucărie. Niciuna. Mama, care deținea controlul absolut al veniturilor familiei, era de părere că achiziționarea de jucării este echivalentă cu aruncatul banilor pe geam. Mâncarea, hainele sau încălțămintea pentru școală erau importante. Jucăriile erau un moft.
Printre amintiri 